cultura

Vara culturală la Alba Iulia

Vreau să vă supun atenției trei evenimente lăudabile care se desfășoară în viitorul apropiat în Cetatea Marii Uniri.

1. Festivalul Dilema Veche 2016. În perioada 30 iunie – 2 iulie, invitați de seamă ne fac cinste prin prezența lor în Cetatea Alba Carolina. Sub denumirea de Plăcerile Vieții, debutează la Alba Iulia, prima ediție a Festivalului cultural Dilema Veche. Albaiulienii și turiștii se pot bucura de un festival care aduce în prim plan oameni de cultură însemnați din domenii precum literatură, film, teatru, muzică sau arte plastice. Vor avea loc concerte live de muzică cu Sarmalele Reci, Cargo, The Mono Jacks, Celelalte Cuvinte, Adi Bărar Blues Band, Toulouse Lautrec, Speack Floyd și Alexandru Andrieş, proiecții de filme prezente la TIFF 2016, sporturi în aer liber, cafenele cultrale, ateliere de gătit, concert de muzică medievală, concert cu vioara Stradivarius, dans contemporan, vernisaj foto în aer liber, piesa de teatru “Felii” cu Ofelia Popi. Printre invitați se numără și Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Cătălin Ștefănescu, Mircea Dinescu sau Cristi Puiu. Programul complet al evenimentelor îl găsiți pe pagina oficială de Facebook a evenimentului.

2. Festivalul Internațional de Teatru “Povești”. Aflat la a VI-a ediție, festivalul care se desfășoară în perioada 5 – 9 iulie aduce în fața pasionaților de teatru piese destinate publicului de toate vârstele. Vor fi puse în scenă reprezentații pentru copii și adulți ale teatrelor din însemnate centre culturale din țară – București, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Sibiu, Galați, dar și de peste hotare. La Casa de Cultură a Sindicatelor, Casa de Cultură a Studenților, Teatrul de păpuși “Prichindel” și Alba Mall, pe lângă piesele de teatru vor mai avea loc expoziții de caricatură și păpuși, ateliere de creație teatrală, lansări de carte și concerte de muzică. Programul întreg al evenimentelor de la Festivalul de teatru “Povești” îl găsiți aici.

3. Parc Fit – parc de fitness în aer liber. Fundația PAEM Alba și Primăria Alba Iulia iau startul în competiția Raiffeisen Comunități, lansată de către Raiffeisen Bank, și propun construirea unui parc de fitness pentru albaiulieni. Proiectul lor poate fi câștigător dacă adună voturi suficiente până în 30 iulie. Un întreg parc poate fi dotat cu aparate performante de fitness astfel încât să se poată bucura toți albaiulienii, de toate vârstele, de aer curat, mișcare și sport. Dacă îți place proiectul propus, ți se pare util și crezi că are șanse de reușită, te invit să-ți faci cont și să-i acorzi un vot aici. Mai multe detalii despre acest proiect poți citi pe pagina oficială a primăriei Alba Iulia.

simona tone - formatie de nunta

Cum sa iti alegi formatia de muzica de la nunta ta

Ziua nuntii e clar ca devine cea mai importanta zi pe o vei trai in viata ta. Pregatirile pentru ziua respectiva incep in primul rand prin alegerea restaurantului, caci, nu-i asa, invitatii trebuie sa aiba loc pentru dans, dar si sa fie serviti cumsecade si cu cele mai bune bucate. Dupa stabilirea restaurantului, urmeaza alegerea formatiei care va incanta atmosfera in ziua si noaptea marelui eveniment.

Iar daca ai mai fost pe la astfel de evenimente si stiai ca urmeaza sa faci si tu marele pas in viata, cu siguranta ai fost atent la toate formatiile de muzica nunti si poate ca una ti-a ramas in minte. Ti-a placut cum a cantat valsul miresei, muzica usoara, dar si cea populara. Nu ramane decat sa contactezi respectiva formatie, luand numarul de contact de la mirii la a caror nunta a cantat formatia respectiva.

In schimb, daca nu ai fost la multe nunti si nu stii ce formatie sa alegi, daca esti de la malul marii, sa dam un exemplu, intreaba-ti prietenii ce au fost in ultima perioada pe la petreceri de nunta ce formatie de nunta a impresionat cel mai mult.

Dupa ce ai cules cateva nume de formatie, nu iti mai ramane decat sa te intrii pe internet si sa accesezi arhicunoscutul Youtube pentru a asculta cateva melodii live de la nunti in care presteaza formatiile respective. Internetul fiind la indemana oricui, cu siguranta vei gasi urcate cateva clipuri cu formatiile recomandate.

Dupa ce ai ales una dintre cele notate, este cazul sa iei legatura cu membrii formatiei sau cu cel care se ocupa de contacte. Trebuie sa stabilesti clar cateva aspecte. In primul rand, ca iti vor canta absolut toate melodiile pe care le doresti. Exista cateva melodii de nunta care sunt ca un fel de obligatie in a fi cantate la orice petrecere de casatorie, iar respectivele cantece trebuiesc cunoscute.

In plus, daca stabilesti programul serii si incluzi melodii pe care formatia respectiva nu le cunoaste, asigura-te prin contract ca le vor invata si ca in seara nuntii respectivele melodii se vor auzi in restaurant si ca vor incanta persoanele aflate la nunta. Daca nu se conformeaza asupra acestui fapt, si daca ai trecut in contract clauze specifice, atunci din pretul fixat poti scadea o suma la care s-a ajuns din start la un acord. Dar daca este o formatie de nunta profesionista, cu siguranta se va tine de cuvant si va invata melodiile respective.

Ca veni vorba de pret, trebuie stabilit si acesta. Dar inainte de a lua contact cu formatia respectiva si de a discuta despre programul zilei de nunta, informeaza-te pe „piata” care este onorariul primit de catre o formatie care presteaza o seara intreaga la o petrecere de nunta. Daca te duci cu un entuziasm prea mare si mentionezi faptul ca esti incantat de cum canta, s-ar putea ca pretul cerut sa fiu unul cam mare. De aceea, nu te du cu foarte mare entuziasm, impune din start cerintele tale si in final intreaba-i ce pret doresc pentru viitoarea munca prestata. Daca exagereaza cu pretul, tu vina cu mentiunea ca stii ca la o nunta au cantat pe bani mult mai putini. In acest caz, trebuie sa fii bun negociator.

In final, daca ati cazut de acord, semnati contractul si… „casa de piatra”!

sanatate

Unde se duc banii mei din sanatate?

Ca să te internezi la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Brasov, trebuie să urmezi volens-nolens o aventură. Una care face corect nişte paşi, dar destul de complicată, astfel încât ţi se pune pe ochi când ştii că trebuie să te ocupi de aşa ceva.

Ieri a trebuit să fac un bilet de internare pentru mama, la cardio. Ei bine, biletul de internare nu se face la Cabinetul de internări din spital, ci e nevoie de o trimitere specială din partea medicului specialist, care te primeşte pe secţia lui.

Medicul specialist, având program la Policlinică în ziua respectivă, trebuie să te duci acolo pentru a-ţi face biletul de trimitere, să aştepţi într-o înghesuială incredibil de duhnitoare pe holul de la etajul I, imaginându-ţi, pe bună dreptate, că fiecare minut pe care îl petreci acolo durează cam  cât cinci veşnicii luate câte patru.

Nu despre asta însă vreau să scriu, ci despre starea fizică a Policlinicii de pe Muşeţelului, mutată aici după înfiinţarea sectiei de neurologie de la Spitalul Judeţean. Nu mă interesează cine o finanţează (Spitalul de Urgenţe a trecut în “patrimoniul” Consiliului Judeţean, implicit Policlinica), cine sau cum se fac proiectele de reabilitare, cine se ocupă efectiv de ele sau cine face lucrările.

Ideea principală e că această policlinică arată jalnic since `96, adică de pe vremea când am început eu să bătătoresc aleile oraşului şi să umblu după scutiri cu viroză resp. de la doctoriţa care a preluat la grămadă tot liceul. Nu s-au schimbat foarte multe de atunci.  Ba aş putea jura că nu s-a schimbat absolut nimic.

Pentru că:

– nu are SĂLI DE AŞTEPTARE: toată lumea stă pe coridor, care are cam un metru şi jumătate lăţime, medicii se înghesuiesc printre pacienţi, în caz de vreo urgenţă, e jale. Într-un spaţiu atât de redus, e imposibil să nu iei vreo viroză, sa nu prinzi vreun muc cu inscripţii transmisibile ori să nu calci pe cineva pe picioare. Imaginaţi-vă că, dacă staţi pe scaunele de plastic, generaţia 98, trebuie să-ţi bagi picioarele pe sub corp în momentul în care trece cineva prin faţa ta, atât de îngust e spaţiul.

– există un singur ghişeu de unde poţi lua bilet de ordine, pe hârtie, fară computere, fără baze de date, fără sală de aşteptare, fără aer, fără loc, la care se adaugă, by default, nervii doamnelor care te servesc şi câte-o împuţiciune înflorată ce parfumează ambianţa. În cazuri fericite numai una!

– sălile de primire ale pacienţilor au bileţele cu numere scrise cu pixul – Sala X (atenţie, suntem în 2011) şi lipite de uşa de lemn-ce-n-a-auzit-în-viaţa-lui-de-termopan, au o aparatură veche de peste 20 de ani, scaune din placaj, cu picioare de fier, cum aveau crâşmele pe vremea răposatului, birouri pe care scrie “Inventar 1975″, fără neam de  calculatoare. Nici măcar un 4-86.

– biroul doctorului – dulap pentru dosare, an 1970, lipit cu scoci pe margini, din placaj exfoliat, apăsat de trecerea anilor, sub greutatea fişelor cu pacienţi, scaune de crâşmă, ca în antecameră, birou de 30 de ani, acelaşi placaj exfoliat, fără calculator, fără să vadă vreodată parchet de orice fel, masă pentru bolnavi cu aceeasi muşama pentru picioare ca acum 15 ani, maro si roasă pe mijloc.

– geamuri – se închid doar cu slujbe, lemn umflat, primitor de vânturi iarna şi de zăpuşeală vara.

– calorifere – cretacic.

– aparatură de consultaţie (EKG pentru care NU SE GĂSEŞTE o curea nu ştiu de care nicăieri), masă pentru bolnavi primită de la ajutoarele din 90, suport de perdea care acoperă goliciunea pacientelor făcut din tevi de fontă, revopsit de 143 de ori, îndoit, deformat, strâmb din născare, mare cât măgaru-ntre oi, de ocupă jumătate de cameră.

– zugrăveală? Tavan alb, pereţi îmbrăcaţi în faianţă albă, de sus până jos, ca la spitalul de boli psihice. Cică acolo a fost odată o baie. Bine că n-au lăsat şi WC-ul în mijloc, dacă tot s-au gândit să lase faianţa.

Cam aşa şi mai rău se prezintă Policlinica din Brasov. Practic te întorci înapoi în timp cu cel puţin 20-25 de ani. Destul de des ţi se întâmplă lucrul ăsta în Romania, dar parcă doare prea tare când starea de fapt există şi se perpetuează într-o instituţie în care mergi pentru că eşti bolnav, iar preţul sănătăţii e greţos de mare când priveşti fluturaşul de salariu.

Deci dacă mi se ia un milion de lei în

munca

Cum fuge romanul de muncă si-i lasa pe prietenii binevoitori cu buza umflata

O rudă de-a mea, care munceşte în Italia de mai mulţi ani, mi-a povestit o întâmplare interesantă cu nişte prieteni de-ai săi din copilărie, din România.

Nişte băieţi, trei la număr, toţi trecuţi de 25 de ani, l-au bombardat cu telefoane luni bune să le caute un loc de muncă în Italia, că în România e grele viaţa, că au rate la bancă, că au copii mici etc. În ţară, unul lucra la o carieră, altul la un supermarket şi altul freca şi el menta pe undeva.

Cunosc aceste trei exemplare umane pentru că am copilărit în aceeaşi comunitate. De mici erau foarte iubitori de carte. Pauzele le petreceau la şcoală, iar orele prin baruri. Sunt indignată în prezent de mofturile şi pretenţiile de directori pe care le au.

Ei bine, tipii ăştia au stabilit un record: au evaluat în 4 ore un loc de muncă cu greu obţinut în Italia, l-au etichetat ca fiind foarte greu, şi-au luat tălpăşiţa după prima zi şi au plecat în România, pe principiul că aici pauzele ţi le faci singur, nu şeful, şi dacă mă încurcă ratele la bancă şi copiii cer mâncare, mă pot face că muncesc, aşa cum şeful se face că mă plăteşte. Cerc închis.

Revin la poveste.

Vorbeşte ruda mea (care lucrează pe un domeniu agricol imens, la copaci şi plante ornamentale) cu şeful lui, îi spune că ştie nişte baeţi buni din România şi când a fi nevoie de mai mare ajutor, să le facă şi lor un loc de aciuire cu un jobuţ călduţ. Îşi pune obrazul pentru ei, dă garanţii, că pe dincolo, că pe dincoace, că e neşte bărbaţi mişto, că muncitori, că harnici, că serioşi… tot tacâmul pentru o persuasiune şefească de efect.

Vine vremea de dat cu sapa, după câteva luni, şi-l cheamă şeful în legătură cu baeţii carevrea să munceşte. E nevoie de oameni, de forţă, de braţ întins.

Toate bune şi frumoase. Se face telefonul, se vorbeşte de drum, se calculează kilometri, rute, pauze, somnuri.

Ajung tipesii ăştia trei în Italia, îi întâmpină ruda cu bunăvoinţă, duminică îi invită la un grătar într-un loc special amenajat din localitate, voe-bună, poveşti, bere, poveşti, bere, bere, bere… şi a doua zi la munCĂ CĂ-i luni.

Şăfu, om serios, care la ora 6 dimineaţa e pe plantaţie, cu foarfeca de corectat ramuri la buzujăb, îi pune pe românaşi la muncă: să planteze nişte copaci (cred că ştiţi cum se procedează: faci nişte gropi, pui puietul şi pui pământ în groapă, mare filosofie). Programul este de la ora 7.30 a.m., iar la amiază se dă o pauză de o oră jumate, după care se munceşte până seara în jur de 19.00 – aici sunt incluse şi orele suplimentare, care sunt plătite ceva mai bine.

În patru ore, omenii noştri au pus, domne, cărţile pa masă, ce mai atâta şagă: munca – îngrozitor de grea, nene, condiţii – păi e de aplecat, de împins, de plantat, de apăsat pământ la rădăcină în mod continuu. Tătă zua.

Cum, bă, în mod continuu, ejti nebun? Ce înseamnă asta să stai tot timpul cu şeful în spate, să nu iei pauză când ai chef, să nu povesteşti tu cu nimeni (o regulă impusă de şef de câţiva ani pentru că acolo lucrează foarte mulţi moldoveni vorghitori, care bălăbăneau din mutra tătă ziulica şi înaintau pe rând ca melcii la cursele de cai), să nu bagi tu o duhalivă când te taie chefu`, să nu te-ntinzi tu la o umbrişoară? Absurd, domne, de-a dreptul absurd! Italia nu e pentru delicacaţi ca noi.

După pauză de masă, baetii se hotărăsc să rupă tăcerea şi jugul asupritor al italianului asupra micului iobăgel roman: “Băi, moşule, aci e de lucru, mă! Nu ne convine. Să ştii că ne cărăm”. “Ba, voi sunteţi nebuni? Glumiţi, da?”. “Nu, ba, n-auzi, noi nu mai stăm. E prea grele viaţa cu atâta muncă. Aci e Auschwitz”.

Ruda mea rămâne şocată de ce aude de la ăştia în pauză de masă (cu atât mai mult că unul dintre ei se plângea că în RO patronii taie lemne pe spatele lui). Vine omu` mai repede din pauză, îi spune şefului că treaba-i hibaşă cu ăştia trei, şeful se şochează italiano vero(nu mai păţise aşa ceva); le spune/propune/îi roagă să mai stea o ţârucă, barem tătă zua, să le dea şi alte munci şi să vadă cum se descurcă, poate-poate văd altfel treaba până la sfârşitul zilei.

Ăştia nu şi nu, “noi plecarăm în România”. Ratele, munca grea şi salariile din ţară, copiii care le urlă de foame, drumul pe care l-au făcut până în Italia – toate au devenit mici ironii ale vieţii. Fie pânea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta!

Seara, băieţii au dat cheie şi n-au mai oprit nici să se uite pe GPS. Aţă-n Românica, la căldurica lui 5 milioane salariu. C-aşa-i bine, mă, de aia! Să fie omu la căsuţa lui, că nimic nu se compară cu liniştea colibei tale şi cu lipsurile autohtone.

Când am auzit povestea, mi-am băgat bărbia-n sân şi mi-am zis: ok, un om poate să facă un moft de asta, dar trei oameni… deja e prea de tot. Să fie unul mai prost ca altul? Să fie unul mai influenţabil ca altul? Măcar o săptămână să munceşti, nu patru ore şi să pleci.

Bineînţeles că au venit în ţară şi, ca să-şi justifice putoarea, au început să împrăştie vorbe cum că rudă asta a mea (care lucrează de mulţi ani acolo) face pe şeful, pentru că el lucrează pe tractor, nu ca ei – la lopată. Adică, vezi Doamne, în mai puţin de patru ore trebuia italianul să-i facă şefi de birou pe hărnicuţi sau ce? Dacă pentru ruda mea întâmplarea a rămas o pată în faţa şefului său, pentru mine lucrurile sunt clare ca bună ziua.

De aici… morala:

  1. Nu-ţi pune obrazul la bătaie ca să faci favoruri prietenilor. Dacă sunt deştepţi, se descurca singuri aşa cum te descurci şi tu; dacă nu sunt, să moară prosti.
  2. În unele cazuri, prietenul bun la grătar şi bere se cunoaşte, nu la muncă…
  3. Da, în străinătate nu te faci că munceşti, banul nu ajunge în palma ta fără sudoare.
  4. Ar fi bine ca şi în România să fie răsplătită bine munca multă şi grea. Sunt oameni dispuşi să tragă ca robii dacă ar fi stimulaţi financiar.
  5. Avem încă destui muncitori care sprijină lopata în jurul lui Dorel, nu vă spun ce le-aş face la ăştia…
  6. Eu sunt încă şocată de întâmplarea asta, deşi, oricum, nici până acum nu dădeam doi bani pe ei. Pentru mine sunt neimportanţi – în această perspectivă – cei cu care am bătut mingea în copilărie în faţa porţii. Neimportante sunt şi neamurile retardate, care nu s-au ridicat încă din stadiul de prostie la pachet.

Nota bene: ruda asta a mea a avut nevoie de mai multe întâmplări de acest fel pentru a se potoli să mai facă favoruri la prieteni puturoşi şi rude tâmpite. Sper că povestea de mai sus e ultima!

tv

Televizorul – piesă de muzeu

Am o întrebare de bun simţ la voi. Se mai uită careva la televizor? Întreb aşa pentru că nu îmi închipui la ce naiba ne mai poate folosi obiectul ăla cu dimensiuni din ce în ce mai astronomice în diagonală şi din ce în ce mai minuscule în grosime. În vremurile astea când găseşti pe Internet cam toate tipurile de divertisment de care ai nevoie, la ce să te mai uiţi la TV? Nu mă refer aici strict la faptul că producţiile TV ar avea o calitate îndoielnică, ci la modul în care ne folosim de TV şi de Internet, la faptul că tot ce avem pe TV putem avea şi pe PC, fără a mai fi nevoie să butonăm telecomanda televizorului.

Un mare handicap al televiziunii calasice în faţa Internetului este faptul că vizionarea unei transmisiuni, este condiţionată de prezenţa telespectatorului în faţa ecranului la ora stabilită pentru respectiva difuzare. Dacă eu sunt ieşit în oraş la ora 19:00 când se difuzează ştirile, le-am ratat. Din fericire astea se dau în reluare după miezul nopţii, dar şi aia este o oră inconvenabilă şi nu toate emisiunile beneficiază de redifuzări. Problema asta încearcă să o rezolve acum televiziunea digitală, ce permite înregistrarea, stocarea, redifuzarea şi navigarea înainte-înapoi într-o emisiune,  dar este la început şi deja au apărut anumite inconveniente legate atât de calitatea înregistrărilor cât şi de spaţiul de stocare destul de redus pentru necesităţile actuale.

Aşa că eu prefer să stau liniştit, să-mi văd de treabă şi să ştiu că la orice oră am acces on-line la ediţia de ştiri din ziua respectivă şi chiar şi o arhivă de unde să-mi pot alege orice dată din calendar pentru o anumită difuzare. La fel se întâmplă şi în cazul emisiunilor de divertisment, emisiunilor sportive, filmelor artistice sau serialelor. Vrei ultimele apariţii în materie de seriale, filme artistice sau show-uri, emisiuni culturale, informaţii economice, politice, sportive sau orice altceva ce se mai difuzează pe TV? Le ai pe net, uneori chiar înainte de a fi difuzate pe sticlă! La orice oră, în orice loc din lume. Într-adevăr în cazul transmisiunilor live există un inconvenient să vezi emisiunea respectivă la câteva ore după difuzarea ei pe Tv, dar există şi pentru asta o rezolvare. Tunnerul-tv instalat pe PC, site-urile care oferă broadcasting TV sau dispozitivele mobile ce oferă acces la transmisiuni TV sunt o alternativă la clasicul televizor. Avantajul Internetului şi indirect al PC-ului este faptul că oferă mobilitate, pe când televiziunea este fixă. Şi nu mă refer la mobilitatea în spaţiu, ci la cea în timp.

Personal, am ajuns ca doar Apropo Tv (care se transmite live şi pe net şi care se găseşte înregistrată integral tot acolo), evenimentele şi ştirile sportive să fie singurele pentru care mai arunc un ochi pe TV. Şi din astea doar în cazul transmisiunilor live ale evenimentelor sportive nu aş putea renunţa la televizor, deoarece încă diagonala monitorului LCD sau a laptop-ului nu au ajuns la dimensinile displayului TV-ului.

Dacă acum câţiva ani eram un devorator al emisiunilor TV, acum am ajuns ca de multe ori să deschid televizorul doar pentru a-mi ţine companie când nu am pe cineva lângă mine şi îmi foloseşte mai mult pe post de radio pe canalele care transmit muzică. Cunosc, chiar, persoane care nu se mai uită la Tv de câţiva ani şi îşi iau toată cantitatea de informaţie necesară şi de divertisment de pe Internet.

Voi? La ce mai folosiţi TV-ul? Vă mai uitaţi la el? Are butoane frumoase, nu? Îl mai ştergeţi în week-end de praf, când reveniţi din vacanţă îl reconectaţi la priza de curent, dar îl porniţi tot mai rar, nu-i aşa?

piese auto

Ce piese auto risca sa se uzeze primele?

Daca ai o masina trebuie sa te astepti ca la un moment dat, anumite piese auto sa se uzeze si sa iti incerce destul de serios buzunarul. Daca stii insa care piese auto se strica primele, poti sa fii pregatit si sa faci in asa fel incat cheltuiala sa nu se simta atat de tare.

Exista mai multe tipuri de piese auto. Unele sunt destinate unei uzuri rapide si sunt practic piese auto consumabile, deoarece trebuie sa fie schimbate la intervale regulate de timp, in timp ce unele ar trebui sa tina o viata. Acest lucru nu se intampla de cele mai multe ori, din varii motive: fie masina este supusa la un stil brutal de condus, fie nu i se face revizia la timp, fie nu ajunge in momentul potrivit intr-un service auto profesionist, fie ruleaza intr-un mediu care nu ii este prielnic.

Care sunt piesele auto consumabile?

In general, piesele auto consumabile sunt cele care sunt supuse unor actiuni dinamice de fiecare data cand masina functioneaza. In aceasta categorie pot intra placutele de frana, jantele care trebuiesc indreptate, filtrele si curelele de distributie. La aceste piese trebuie sa te astepti intotdeauna sa se uzeze si trebuie mereu sa ai bani  pregatiti pentru asta.

Care sunt celelalte piese, care se strica cel mai repede?

  • Aceasta piesa ajuta masina sa porneasca folosind curentul electric din baterie. Poti sa iti dai seama ca este stricata, in momentul in care se aude un zgomot foarte ciudat imediat dupa pornire sau in momentul in care pornirea se face mai greu decat ar trebui;
  • Stricarea acestor piese poate surveni din mai multe motive. Unul dintre ele este calitatea proasta a combustibilului folosit, in timp ce al doilea motiv este reprezentat de schimbarea la intervale foarte mari de timp a pompei de benzina. Tinand cont de faptul ca injectoarele au un pret destul de mare este indicat sa se foloseasca combustibil de cea mai buna calitate;
  • Pompa de benzina. Aceasta piesa se uzeaza din lipsa de carburant din ea. Pentru a evita stricarea acestei piese este bine sa se pastreze, pe cat posibil, rezervorul plin;
  • Cauzele principale pentru care se strica amortizoarele sunt modul de condus si drumurile de proasta calitate. In conditii normale de drum, amortizoarele ar trebui sa reziste o viata intreaga, insa daca se conduce pe drumuri cu gropi si cu diverse canale, sansele ca un amortizor sa necesite o schimbare sunt destul de mari.

eco

Susţine echipa Plus Noi şi “Esenţa vieţii” în Şcoala lui Andrei

Nu le prea am eu cu ecologia şi nici nu m-am implicat vreodată în campanii de susţinere a unor idei de ecologizare, dar de data asta este altceva. Dacă tot nu mă implic activ într-o astfel de campanie, cred că măcar, ar trebui să dau un ajutor, cât de mic, pentru nişte oameni care îşi doresc, cu adevărat, să facă ceva în acest sens. Deoarece îmi place ideea şi pentru că Alexandraşi Cristi, doi oameni fani din on-line, pe care îi şi cunosc, sunt implicaţi direct în susţinerea proiectului, am decis să le dau, pe ultima sută de metri, o mână de ajutor şi să fac şi eu cunoscut cazul.

Pe scurt, o mână de elevi din satul Răchita, judeţul Timiş, au format echipa Plus Noi şi s-au înscris în competiţia “Şcoala lui Andrei”, parte din “Ţara lui Andrei”, pentru a câştiga 5.000 de euro pe care să-i investească în activităţi de ecologizare a malurile Begăi. Ar da astfel, o lecţie tuturor celor care ar putea face mult mai mult, dar sunt prea comozi pentru a mişca un deget (îmi sună şi mie). Pentru a rezolva problemele de poluare cu care se confruntă râul Bega, cei din echipa Plus Noi, coordonaţi de către o profesoară, au gândit un proiect pe care l-au numit sugestiv “Esenţa vieţii” şi l-au înscris în secţiunea Mediu din competiţia mai sus amintită. Doar cele mai bine clasate 11 proiecte, în data de 20 iunie, vor primi finanţarea necesară pentru derulare. Pentru a obţine cei 5.000 de euro echipa are nevoie şi de votul vostru, deoarece în momentul de faţă ei se află doar pe locul 16.

Ceea ce trebuie să faceţi ca să-i ajutaţi este să intraţi aici, să introduceţi o adresă de mail în spaţiul corespunzător, să apăsaţi butonul Votează, să urmăriţi momentul în care primiţi mailul de confirmare şi să activaţi votul din link-ul primit pe mail. Este foarte uşor şi întreaga operaţiune nu durează mai mult de 30 de secunde. Pe ceas. Ar mai fi cam 5 zile în care să-i votaţi masiv pentru a se clasa pe unul dintre locurile câştigătoare. Am să vă rog să-i votaţi pe aceşti elevi şi să promovaţi proiectul lor printre cunoscuţii voştri, pentru că “Esenţa vieţii” depinde şi de voi.

Mulţumesc!

sosete albe

Revoluţia şosetelor albe

Nu sunt eu vreun mare expert vestimentar, însă cunosc noţiuni elementare despre felul în care trebuie combinate hainele şi culorile, momentele în care trebuie purtate anumite ţinute şi când nu trebuie purtate sau ce mă avantajează sau din contră mă face să arăt penibil în funcţie de statura mea. Există câteva reguli nescrise ale bunulu simţ şi bunului gust vestimentar pe care în ultimul timp tot mai mulţi le încalcă provocând astfel dezgust celor din jur. Mai jos am încercat să vă expun câteva dintre cele mai frecvente şi grave greşeli vestimentare care trebuie evitate.

Aud (şi văd) tot mai des că albul şi negrul se potrivesc în orice combinaţii cu orice alte culori. Total greşit! Într-adevăr sunt două nuanţe care impun eleganţă şi stil, dar nu înseamnă că sunt şi cele mai potrivite în toate situaţiile. Încercaţi doar să vă imaginaţi combinaţii de mov cu alb sau galben cu negru. Nu vă plac, nu-i aşa? Nu mai alegeţi aşadar cele două (non)culori la haine doar pentru faptul că s-ar potrivi la orice. Este un mit!

Şosetele albe la pantofi negri sunt un subiect despre care s-a vorbit mult, s-a scris mult, a fost îndelung dezbătut şi criticat, dar a fost îndeajuns ca Michael Jackson să promoveze această combinaţie şi lumea a început să adopte acest stil. Mi se pare dezgustător atât la femei cât şi la bărbaţi ca de sub pantalonul “la dungă” să se ivească şoseta albă în pantof negru. Nu sunt de acord cu faptul că este o dovadă de igienă să porţi ciorapi albi (în cazul în care sunt curaţi), deoarece igiena nu ţine de culoarea hainelor pe care le porţi ci de voinţa fiecăruia. La fel de igienici pot fi şi ciorapii maron, verzi sau albaştrii de exemplu dacă au trecut prin maşina de spălat şi au fost călcaţi. Îmi provoacă vomă combinaţia aceasta şi persoanele care o folosesc au un minus din start (chiar dacă nu obişnuiesc să judec oamenii după felul în care se îmbracă) în ochii mei.

La fel de dezgustător mi se pare să porţi ciorapi negri (eleganţi) la încălţăminte sport de culoare deschisă. Fac apel din nou la imaginaţia voastră. Ce vă vine în minte când vă gândiţi la ciorapi negri traşi în sus pe picior şi adidaşi albi şi eventual o pereche de pantaloni scurţi? Nasol, nu?

Am lăsat la urmă deja clasicul pantof sport (alb dacă se poate) asortat cu pantalonul de stofă neagră, combinaţia letală care făcea ravagii ţin minte în anii de după Revoluţie prin satele de munte. Problema este că între timp a migrat către oraş şi unii sunt chiar mândrii că o folosesc. Ştiu că la americanii şi nemţi se cam poartă pantoful sport la pantalon elegant dar trebuie înţeles că nu tot ce e americănesc sau nemţesc este neapărat şi bun. Ori alegem eleganţa pantalonului de stofă, ori comoditatea pantofului sport. Ori suntem eleganţi, ori nu mai suntem!

Chiar dacă pare greu de crezut, există oameni care se îmbracă într-unul sau mai multe din modurile de mai sus şi asta tot mai des, nu doar în mediile izolate ci chiar şi în mediul politic, sanitar, universitar, presă, terenuri de sport, cluburi de fiţe sau business.

Ca şi om nu te judec după modul în care te îmbraci, dar nu pot să nu judec felul în care o faci!

magazin

Detaliile care fac diferenta intr-un magazin alimentar

Incorporarea unor tehnologii de ultima generatie in incinta magazinului dumneavoastra poate reprezenta un adevarat punct de atractie pentru clientii care par a-si fi diminuat treptat fidelitatea. Acest lucru nu-i de mirare, piata alimentara fiind atat de saturata incat clientii calca pragul doar acelor magazine care contribuie permanent la imbunatatirea experientei de cumparare, oferind un cadru confortabil, dar si un ambient prevazut cu toate dotarile necesare. Desi retailerii care se mandresc cu stigmatul independentei nu se bucura de bugete impresionante de investitii in echipamente de ultima generatie, asa cum sunt modelele inovative de vitrine frigorifice, asta nu inseamna ca ei nu pot aborda o alta strategie de amenajare a rafturilor sau de redecorare a incintei respective.

Modificarile in segmentul echipamentelor frigorifice

In ziua de astazi, o actualizare a agregatelor frigorifice este mai mult decat utila in reimprospatarea magazinului alimentar, accentul fiind pus pe reducerea consumului energetic si pe oferirea unui design minimalist, usor de accesat de catre orice categorie de varsta. Vitrinele frigorifice verticale pot fi astfel acompaniate de usi culisante, dar si de o pereche mult mai mai solida de balamale, ele maximizand eficienta energetica a echipamentului. Antreprenorii care isi desfasoara activitatea in domeniul alimentar sunt instruiti sa isi aleaga pe cont propriu agregatele frigorifice Industrial Cold, fara a beneficia de un ajutor din partea brandurilor cunoscute sau mai putin cunoscute.

Argumentele sunt unele facil de inteles, in special pentru ca nu veti mai avea aceeasi putere de negociere in privinta costurilor pentru produsele alimentare propuse de acestea, intregul decor va fi afectat de lipsa propriului „layout” , in special daca fiecare vitrina frigorifica in parte va fi caracterizata de un alt model si de o alta gama coloristica, iar in ultimul rand veti inregistra scaderi referitoare la brandurile pe care nu le promovati prin intermediul elementelor de mobilier frigorific.

Includerea unor vitrine calde, ideale pentru micul dejun

Atata timp cat va bucurati de un flux de elevi, studenti sau angajati in cadrul companiilor din apropiere, incorporarea acestor vitrine in propriul magazin poate reprezenta un adevarat truc pentru atragerea clientilor in preajma micului dejun sau a pranzului. Fie ca optati pentru un rotisor, pentru o vitrina in care mentineti produsele de patiserie la o temperatura optima sau pentru o vitrina destinata sandwich-urilor gata facute, cu siguranta cei care va calca pragul vor fi impresionati de initiativa dumneavoastra, revenind cu drag la fiecare ora de masa.

Amenajarea speciala a raionului de fructe si legume

Intregul spatiu destinat legumelor si fructelor poate arata ca o „piata” in minuatura, astfel incat sentimentul de traditional sa va inconjoare ambientul. Insa, aspectul nu este acel factor care va face diferenta, ci prospetimea alimentelor expuse pe care o puteti mentine prin intermediul vaporizatoarelor si varietatea gamei propuse.

blog

Am pornit la drum cu multa inspiratie si cu o tema premium

Începând de azi, nu doar ca am pornit la drum in cariera de bloggin, după cum ușor puteți vedea și voi, am o temă premium pe blog. Una prietenoasă în care am adăugat câteva plug-in-uri și widget-uri utile și pentru mine dar și pentru vizitatori.  De acum vă puteți regăsi în topul comentatorilor, puteți urmări ultimele update-uri din contul meu de Twitter sau puteți accesa ultimele știri cu temă politică, economică, monden, societate sau sport din judetul nostru.

Tema originală a fost aleasa de un prieten mai cunoscator si am cumparat-o de pe ThemeForest, însă a fost ulterior modificată de către subsemnatul în cel mai neprofesionist mod posibil, după propriul gust.

Tema este încă în lucru și în test, așa că am să vă rog să-mi raportați via email sau comentarii orice eroare survenită, bug-uri, critici sau sugestie de îmbunătățire.

Asadar, hai sa ne citim cu bine si sa ne comentam cu cea mai mare placere pe acest blog.

COSTIN!