chiosc

În care este vorba despre chioșcul de la colțul blocului

Vi s-a întîmplat pînă acum să mergeţi seara la chioşc sau la magazinul de la colţ, pentru o ultimă aprovizionare, şi să prindeţi coadă pe ultima sută de metri a programului de funcţionare? De exemplu, cînd închide la 10 seara, să ajungeţi la fără zece? Ce spectacol e acolo în faţa casei de marcat.. E băiatul de şase ani de la etajul doi, pe care mama l-a trimis după tampoane şi tata după un pet de bere -e meci-, mai sînt doi inşi care-au ieşit din tură de la fabrica de lîngă şi sărbătoresc momentul, şi baba de la parter care cumpără mîncare pentru pisici şi ceai de anghinare, ce mai, un întreg univers îngrămădit într-un spaţiu de patru pe patru.
Aşa am nimerit şi eu ieri seară la magazin, ca musca-n lapte, sau dacă vreţi, ca drosophila melanogaster în damigeana cu vin, că tot i se apropie sezonul. Se uita lumea la mine ca la un picat din lună, că de, nu mă cunoşteau, nu eram din cartier şi orice nou-venit e luat la ţintă imediat ce se afişează în perimetru. Al cui e, ce cumpără, de care bani are… Eu nu vooiam decît patru beri la sticlă, şi pentru ele a trebuit să aştept vreo 20 de minute, înghiontindu-mă cu oamenii pentru un loc fruntaş, cît mai apropiat de pupitrul de comandă al vînzătoarei, care împărţea diverse în stînga şi-n dreapta cu aerul acela de superioritate pe care-l aveau pe vremea lui Ceauşescu vînzătoarele de la Carne. N-am văzut nicio bere la sticlă expusă în raft şi-am fost nevoit să mă aşez la coadă doar ca să întreb dacă au aşa ceva. Probabil că dacă întrebam peste rînd ceilalţi m-ar fi linşat de vreo trei-patru ori, ca să se asigure că plătesc îndeajuns neobrăzarea şi tupeul de-a fi încălcat legile nescrise ale cumpărăturilor.
În faţa mea, o fată înaltă şi subţirică înainta în rînd cu ochii în ceafa unui tip clasic de funcţionar la stat, la costum, umflăţel şi cu nasul roşu ca un semafor stricat, care încărcase două paporniţe cu de-ale gospodăriei şi acum explica vînzătoarei ce detergent îi trebuia. Soţiei.
-De care doriţi, automat sau…?
-D-ăla verde, domniţă.
-Da, dar pentru maşina de spălat sau..?
-Păi care e cu bule de oxigen?
Nu ştiu cum s-a lămurit dilema bulelor, că atenţia atrasă de-un copilaş de trei-patru ani care s-a băgat peste rînd cu un pumn de monede să ceară o caramea (pfff, lui îi zîmbeau..) nu mi-a revenit spre casă decît în momentul în care la rînd era tipa înaltă. Vînzătoarea:
-V-am dat alea… Parcă mai doreaţi ceva, dar am uitat.
-Ăăă, staţi să mă uit… se uită în plasă şi: Da, sucul…
-De care?
-Nu, suc..
-Da, de care? Coca Cola?
-Nu, nu, Fanta, v-am spus..
-Mergeţi şi luaţi din ladă de la colega mea.
De fapt erau două vînzătoare în magazin, una care servea în spatele tejghelei şi cea care făcea pe omul de legătură cu lăzile frigorifice din faţa chioşcului, unde se aflau perisabilele. Carne, băuturi, îngheţate. Şi îngheţăţi. Biata clientă, după ce că era ameţită din fire, după cum o trădau privirile şi gesturile, au mai alergat-o şi vînzătoarele. Mi-a venit şi mie rîndul.
-Săru-mîna, bere la sticlă aveţi?
-Avem.
-Sau la doză..
-Avem Golden, Ciuc.. ce mai avem…
-La doză?
-Nu, la sticlă. Dar de care doriţi?
-Păi, de-aia. Ştiţi, nu v-aş mai fi întrebat, dar nu văd unde sînt expuse.
Mergeţi şi uitaţi-vă, că nu mai ştiu ce mai e pe stoc.
Mă duc în faţă, mă uit, n-aveau ce-mi trebuia mie, optez pentru altă marcă. Dau fuga-napoi, să nu-mi ia locul vreo babă iute de picior, cer, dau banii, n-aveam sticle la schimb.
Domnişoară, ştiţi, tata mereu face cumpărături de-aici, o să vă aducă el sticlele dimineaţă. E, aşa, un tip mai scund şi-ndesat, cu chelie la-nceput… (dacă mă auzea tata ce reclamă-i făceam…)
Sînt unele femei din categoria aceea mai “grea” care per ansamblu sînt chiar frumoase. Sînt, într-adevăr, planturoase, cum s-ar spune, eufemistic vorbind, dar nu se ascund, se simt bine în pielea lor, nu încearcă să pară nişte gazele şi le stă bine. Uite, de exemplu Viorica din Clejani, aia cu “Bordeiaşul”, e o femeie frumoasă. Aşa era şi vînzătoarea. O fi băgat de seamă că-i cercetam decolteul doldora, că mi-a zîmbit şi de unde îmi spunea că nu se poate, că musai să fie şi sticle, că nu-l cunoaşte pe tata, că nu poate cumpăra altele fără sticle la schimb, m-a servit şi fără, trecîndu-mă în schimb pe un caieţel, ca să fie cu inima împăcată mai degrabă decît să se asigure că-i vom aduce sticlele înapoi.
În spatele meu coada se făcuse la loc pînă la ieşirea din magazin, şi-am evacuat incinta urmărit de aceleaşi priviri cercetătoare. De data asta mi-am permis un zîmbet iliescian, ca o tiflă mare lipită pe frunte. Îmi terminasem cumpărăturile, mă eliberasem de constrîngerile cozii, la o adică puteam să şi casc gura a încurcă-lume prin magazin, nu mai aveau ce-mi face. Poate doar să-mi spargă sticlele, dar cum teoretic aparţineau încă vînzătoarei, nu risca nimeni să se ia în coarne cu liderii micului univers numit uneori “MAX – Supermarket”.

eroi

Eroi nationali?! Care sunt acestia?

Un amic:  – Auzbă, dacă trăia Mihai Viteazu, îi ardea pe toți. Politicieni, mafioți, baroni locali..
Eu: – Ă?!
Alt amic: – Unde e Țepeș, Doamne, să-i toarne-n țepe!!
Eu: – M?
Un al treilea amic: – Dacă era ălălant Antonescu, ce ne mai distram cu romii! Pohod na Transnistria, ciumidej madocar!
Eu: – Hai, bă…

Mai lipsea careva să-i ridice-n slăvi pe Burebista c-a tăiat viile și pe băieții care-au cucerit muntele Alion prin 1916, ca să se retragă mintenaș mai tîrziu.
Românii au o problemă cuc ultul strămoșilor/cultul eroilor.
Ne place să ne identificăm acum cu ce-au făcut niște băieți în urmă cu multe decăzi/secole.
E scăparea noastră din mediocritatea timpurilor moderne, vorba lui Chaplin.
Sincer? Mă doare-n fund că Decebal s-a ținut tare în fața romanilor.
Și că Mircea cel Bătrîn i-a caftit pe turci la Rovine. De-aia Kusadasi e punct terminus pentru rumîni.
Țepeș? L-a făcut PR-ul sașilor.
Mihai Viteazu? Muri ca un fraer, cu burta vărsată-n țărînă de niște unii care clar au fost mai deștepți ca el.
Antonescu? I-au șutit de sub nas întoarcerea armelor.
Ceaușescu? După vitejiile din 1968 a luat-o strîmb.

Nu are sens să ne amintim de eroi de demult cînd noi, acum, sîntem niște lichele.
Nu are sens să vorbim de ce-au făcut alții acum țî ani, să ne ascundem în spatele vitejilor citați de cronicari, cîtă vreme nimeni, acum, nu mai mișcă nimic.
Încă nu am ajuns la fundul sacului. Asta-i singura explicație pentru lipsa de atitudine.
O să ne mai luăm niște miui internaționale pînă să ne trezim, așa că poate ar trebui să ne deschidem singuri fesele, ca tăvăleala să fie mai ușor de acceptat.

Și de-aia ne doare-n veveriță momentan, că totul pare să fie la condițional-optativ.

angajari videochat

Cum poti castiga mai mult din videochat?

Daca ati trecut peste prejudecatile legate de videochat si ati hotarat sa practicati aceasta activitate trebuie sa stiti ca in mare parte castigurile difera in functie de modul in care va comportati in fata camerei web.

Nu trebuie sa plecati de la ideea ca o imagine perfecta va asigura un venit consistent. De regula, multe dintre studiouri ofera un salariu fix, de cateva sute de euro, plus un procent din incasari. Puteti sa va propuneti sa ramaneti la acel venit garantat dar ceea ce nu va spun foarte multi angajatori este ca daca nu produceti bani o anumita perioada de timp se va renunta la colaborare.

Pentru a atrage atentia clientilor si pentru a ii fideliza trebuie sa va miscati cat mai mult, sa vorbiti si sa pareti sigure pe voi. Acest lucru va poate asigura un venit constant. Daca vreti sa plusati, incercati sa jucati de fiecare data un rol. Veti vedea foarte rapid diferenta.

Paradoxal, cei mai multi bani din videochat nu se castiga din show-urile erotice ci din dialogarea cu clientii. Ca atare, pentru a va angaja intr-un studio videochat trebuie sa cunoasteti la nivel conversational cel putin o limba de circulatie internationala pentru ca nu va veti adresa doar romanilor.

Trebuie sa intelegeti psihologia interlocutorilor, se le ascultati problemele si sa incercati sa dati sfaturi fara a exagera. Majoritatea barbatilor nu le place sa asculte ci sa vorbeasca. Au impresia ca stiu tot timpul ce e bine pentru ei insa simt nevoia sa se descarce.

Unul dintre sfaturi ar fi sa va targhetati clientii, adica sa va adresati in principal celor cu un anumit profil, fara a ii refuza pe ceilalti. Veti deveni astfel credibila. Nu puteti fi astfel daca aveti 20 de ani si incercati sa ii dati sfaturi unui barbat de 50 de ani cu o cariera in spate.

Incercati sa interactionati cat mai mult si sa il stimulati pe client sa intre in joc. Pentru asta trebuie sa fiti credibila si nu trebuie sa tradati disperare. Exagerarile duc de foarte multe ori la indepartarea potentialilor clienti.

Nu trebuie sa priviti free chat-ul, adica perioada in care va poate vedea oricine intra pe site, ca pe o pauza. Acelea pot fi de fapt minutele cele mai importante, in care puteti starni curiozitatea si va puteti atrage clientii care plateasc.

Niciodata sa nu puneti esecul pe baza aspectului fizic ci pe atitudine. Barbatii nu cauta intodeauna femeia perfecta. Aproape de fiecare data cauta femei cat mai diferite, cat mai exotice.

Prin atitudine nu ma refer neaparat la a fi o „fata rea” ci la o conduita lipsita de stangacii. Uneori barbatii sunt atrasi de femeile vulnerabile. Acest lucru ii excita si vor interactiona cu voi. Nu trebuie sa dati insa senzatia ca v-ati suparat pe un lucru minor, cum ar fi ca ploua afara. Trebuie sa lasati impresia ca aveti o problema reala.

Calitatea camerei web este un alt factor important. Acest lucru nu va ajuta sa castigati mai mult din videochat insa o camera de calitate slaba, care nu reda o imagine clara, va poate impiedica sa castigati la fel ca atunci cand aveti o camera buna, facand acelasi lucru.

blog

Un nimeni in lumea blogosferei

lumea blogosferei sunt un NIMENI! Este foarte posibil sa raman un nimeni si peste cateva zile, luni sau, poate, chiar ani, cand n-as mai putea scrie nimic, pentru ca nu va mai fi nimic de scris si despre care sa se scrie. Sau nu va fi asa.

Lumea va merge inainte, cu bunele si cu relele ei, noi vom ramane aceiasi pioni pe care-i stramuta guvernele pentru a avea electori de soi, vom fi pionierii dezvoltarii Romaniei, cu state de plata incepand din decembrie ’89. Atunci ne vom bucura cu totii ca am trecut cu bine peste criza mondiala, ca oamenii au ramas aceiasi, ca Obama, imediat dupa ce a fost ales presedinte al Statelor Unite, si-a adus soldatii din Iraq, ca McCain este mana dreapta a guvernului american, ca Sarah Palin a primit premiul Nobel pentru pace, ca Putin nu se mai teme de rachetele anti nu stiu ce din Cehia, ca Basescu pozeaza pentru Cancan la brat cu Tariceanu, ca romanul a scapat de ratele la Flanco si Domo, ca bonomia si bunul gust nu s-au deteriorat, chiar daca banca cutare a dat faliment, chiar daca am pierdut la bursa sau am ratat potul cel mare de la lotto.

Poate vom trai in continuare intr-o atmosfera, pardon, blogosfera de bun gust, asa cum mi-am definit si eu blogul. Cred in forta oamenilor de a cultiva bunul simt mai mult decat orice. Si, chiar daca libertate avem din plin si putem spune orice la orice ora vrem, totusi, se pare ca bunul simt nu si-a pierdut din taria de a sta la temelia parerilor, a post-urilor, a comment-urilor, a lucrurilor de calitate, de bun simt, de bungust!

exemplu negativ

Tineretul nu mi se pare deloc a fi o mandrie

Mi se întâmplă în ultima vreme să observ tot mai mulţi tineri care irosesc timpul în defavoarea lor. La ce mă refer? Dacă ieşiţi în oraş, mai ales acum în perioada asta de vară indiferent de perioada zilei veţi vedea câţi adolescenţi “freacă menta” fără niciun folos. De fapt cred că e ceva în trend să o arzi aiurea fără niciun scop în viaţă.

O grămadă de băieţaşi de 15-20 de ani sprijinesc gardurile teraselor sau zidurile blocurilor, cu doza de bere în mână, fluierând după tinerele domniţe care-şi poartă pulpiţele la vedere îmbrăcate tocmai în ciuda măciucii. Tot mai mulţi looseri ce umblă în grupuri precum nişte gay şi freacă băncile de prin parcuri în căutarea unor moduri cât mai penibile de a pierde timpul. Tot mai mulţi puştani ce petrec ore întregi, chiar zile cu ochii beliţi în TFT la CounterStrike, Farmville sau alte aberaţii. Tot mai multe fetiţe ce-şi irosesc tinereţea prin baruri ieftine, cu golani sau pe la saloane cosmetice de calitate îndoielnică aducând astfel un omagiu părului, unghiilor sau tenului sănătoase pe care le aveau altă dată şi pe care le-au distrus mult prea repede.

Mă cuprinde un sentiment de revoltă când văd asemenea lucruri, poate şi datorită faptului că unele dintre aceste greşeli le-am făcut şi eu şi nu pot să mă mândresc cu faptul că au trecut zile întregi, poate chiar luni din viaţa mea pe care le-am irosit fără rost. Însă eu m-am trezit ceva mai de vreme şi am reuşit să redresez situaţia.

Trezeşte-te şi tu băieşaş sau fetiţă de cartier de profesie cosumator de timp aiurea. Gândeşte-te puţin la viitorul tău apropiat şi ia-ţi viaţa în mâini cât mai curând. Fiecare moment trebuie petrecut cu folos. Fă-ţi un hobby util, începe din tinereţe să-ţi construieşti viitorul şi cariera. Şi nu mă refer aici la faptul de a sta cu capul în cărţi cât e ziua de lungă şi de a toci toate prostiile ce se cer în programa şcolară. Nu! Mă refer la a căpăta experienţă practică într-un anumit domeniu.

Ai 15, 17, 20 de ani şi nu ai ce face peste vară sau în timpul liber? Oferă-ţi serviciile într-un domeniu care crezi că-ţi place şi te poate ajuta pe viitor.

Când eşti cu băieţii la o bere, gândeşte-te cum ai putea să te oferi voluntar la o terasă, într-un restaurant, într-un hotel. Învaţă să serveşti o masă, învaţă să găteşti mâncăruri deosebite, învaţă să faci un cocktail, învaţă să aranjezi o masă pentru cină, învaţă să interacţionezi cu oamenii, învaţă să te îmbraci corespunzător, învaţă să te comporţi în anumite situaţii. Alătură-te unui salon de cosmetică sau coafură, învaţă să te faci frumoasă şi plăcută, învaţă să aduci bucurie şi admiraţie pe chipurile celorlalţi, învaţă să faci din urât frumos.

Când ieşi în club pe lângă faptul de a da din buci pe ritmuri electronice şi de a bea până nu mai ştii cum să ajungi la baie, gândeşte-te cum poţi să ajungi şi tu un DJ care să câştigi din pasiunea pentru muzică, gândeşte-te cum ai putea ajunge la nişte cursuri de dans (sportiv, modern, popular,etc) penru ca data viitoare să nu mai stai ca o băşină pe canapea refuzând pe rând fetele ce trag de tine să ieşi pe ring.

Când eşti în faţa monitorului şi în capul tău nu e altceva decât căcatul ăla joystick pe care-l foloseşte de luni întregi ca să joci aceeaşi porcărie de joc, gândeşte-te cum ai putea dezvolta tu aplicaţii utile, cum ai putea ajunge să creezi tu jocurile care-ţi plac. Învaţă programare, învaţă grafică, învaţă să editezi audio şi video astfel încât să fii cât mai bun şi mai experimentat.

Când te uiţi la meciurile de fotbal de la TV, gândeşte-te cât de bine ar fi să joci tu într-un astfel de meci, dezvoltă-ţi pasiunea pentru sport în general nu numai pentru sportul rege. Mergi la înnot, la tenis, la schii, la darts, la bowling, la ciclism, la atletism. Ideea este să te mişti, să nu stai să perzi timpul pe care în acest moment nu-l ştii preţui.

Dezvoltă-ţi pasuni şi încearcă să le proiectezi în viitor ca domenii în care vei activa, nu mai sta la “trecerea timpului”, căci altfel vei ajunge amator la  o vârstă când nu mai poţi acumula informaţii sau cunoştinţe noi şi asta nu te va ajuta deloc în viaţă.

restaurant botez

Decoratiunile in cadrul botezului, idei pentru parinti

Ceremonia la biserica este completata de o petrecere organizata mai pe seara, a carei receptie poate fi decorata dupa bunul plac al parintilor. In primul rand, daca sunteti proaspetii parinti ai unui bebelus, atunci probabil o sa doriti sa stabiliti o schema de culori, pe care sa o implementati mai apoi in cadrul restaurantului.

Culori calde, din registrul oranj – roz – lila pentru fete, respectiv verde – bleu – mov deschis pentru baietei. Ceea ce inseamna ca toate ornamentele incluse in peisajul restaurantului ales trebuie sa se subordoneze acestei tematici. Da, vorbim in egala masura despre fata de masa, despre vesela, cartile cu nume pentru identificarea locurilor, precum si ornamentele din farfurie. Proprietarii unui restaurant botez detin toate secretele pentru organizarea unui astfel de eveniment, mai ales daca locatia lor este una titrata, cu o reputatie ireprosabila pe plan local.

Mai apoi, parintii trebuie sa se ingrijeasca de aranjamentele florale abordate in cadrul evenimentului, care pot fi deopotriva unele clasice ( tradafiri, bujori, crini, lalele si margarete), insa si unele haioase, presarate cu ornamente din lumea basmelor si a desenelor pentru copilasi. Dupa alegerea florilor perfecte, din categoria celor care nu provoaca alergii publicului general, parintii trebuie sa se gandeasca la un alt ornament clasic, respectiv buchetele de baloane. Ele pot fi personalizate in intregime, optandu-se pentru imprimarea pozelor pe profilul lor rotunjit ( fapt care ar produce destul de multe cheltuieli neprevazute), ori pot fi impartite pe culori, nuantele lor trebuind sa faca parte din schema de culori stabilita la inceput.

Marturiile sunt si ele emblematice pentru botez si pot lua diverse forme. Pornind de la animalute dragalase, asa cum ar fi ursuletii, pisicutele si puii, pana la articole specifice bebelusului. Un papucel, o suzeta sau un biberon – toate acestea pot fi artificii pe care le puteti oferi in dar celor prezenti la eveniment. Fiind un insemn de multumire nelipsit din cadrul botezului, marturiile pot fi personalizate dupa bunul plac al parintilor.

Atentia noastra se concentreaza in randurile ce urmeaza catre un alt punct de atractie al evenimentului, respectiv tortul copilasului. Indiferent daca este fata sau baiat, bebelusul merita la primul sau eveniment important un tort pe masura, ornamentat cu danteluri, floricele, figurine inspirate din lumea fantasticului si asa mai departe. Exceptand faptul ca tortul trebuie sa respecte cromatica, el poate gazdui pe a sa suprafata personaje sau obiecte dragi bebelusului. Pentru fetite amintim printesele, in timp ce baietii vor fi fericiti cand vor vedea drept ornamente masinute, robotei sau supereroi.

partie

Intamplari de asta iarna – ce tipuri de oameni intalnesti pe partie

Fiţosul – Ăsta tot timpul are ceva de comentat. Pentru el niciodată zăpada nu-i destulă sau nu-i bună, e prea pufoasă, îngheţată sau prea bătucită, teleschi-ul e prea lung sau prea abrupt, condiţiile sunt incomparabile cu cele din Austria, iar preţurile sunt exagerate. Îi cu carnea în gură tot la două minute regretâd că a pierdut bunătate de zi venind pe pârtia asta de căcat şi nu a rămas la oraş, să iasă cu prietenii în club.

Fiţosul prefăcut – E genul care, exact ca tipul fiţos, are mereu ceva de comentat, dar stă la marginea pârtiei şi doar priveşte, deoarece de fapt el nu le are nici cu placa nici pe schiuri, dar nu vrea să recunoască. De fell lui nu este un fiţos 100%, este doar un fake.

Schiorul priceput – Nu te ajută, dar nici nu te încurcă. El are un scop precis pentru care a venit la pârtie. Să se simtă bine în zăpadă. Ce se întâmplă în jur nu-i atrage atenţia. Are echipament de firmă şi ştie să-l folosească extrem de bine. De obicei e însoţit de unul sau mai mulţ camarazi împreună cu care încearcă cele mai dificile trasee.

Schiorul începător – Este cel care deşi e conştient că se află la început şi nu are experienţă, se aventurează direct pe pârtiile cu grad mare de dificultate, astfel încât să-i încurce direct pe schiorii sau plăcarii care trec pe acolo. Este cel care cade de 5 ori de pe teleschi, dar nu acceptă sfaturile celor care încearcă să-l ajute. Lui i se pare că ttul este foarte simplu şi că e cel mai bun dacă coboară pe pârtia mare. E un pericol pentru ceilalţi.

Plăcarul – E tipul care ascultă rock, are pleata destul de lungă, fumează doar “high quality”. Genul de om prietenos, care e gata să-ţi dea cu cea mai mare plăcere un sfat sau sau o mână de ajutor. Ăştia se ajută între ei chiar şi dacă nu se cunosc şi eschivează într-un mare fel loviturile venite din partea schiorilor, pe motiv că ar strica stratul de zăpadă sau că ar îngeuia traficul la teleschi. Sunt oameni de pus la suflet.

Expertul – Este genul care vine la tine şi începe să-ţi dea anumite indicaţii fără ca tu să i le fi cerut, emanând un aer de superioritate care îţi provoacă lehamite. Nu te cunoaşte, dar are de obiectat faptul că nu ţii genunchii destul de arcuiţi, că nu iei virajele bine sau că nu dai direcţie bună schiurilor. El se consideră miezul şi are impresia că toată lumea de pe pârtie îl adoră.

Întreprinzătorul – Omul care se întreabă mereu câţi bani le-o fi ieşit azi celor de la pârtie din schi-passuri, calculează numărul de urcări raportat la numărul de oameni de la pârtie, face calcule care mereu îl lasă fără cuvinte. Vede o oportunitate de afaceri în orice se întâmplă pe pârtie, e preocupat de aspectele financiare atât de mult încât nu-i mai rămâne timp să facă 2-3 coborâri.

Băgătorul de seamă – Este cel care se dă mare expert şi le atrage mereu atenţia celor din jurul să asupra fiecărui eveniment deosebit care se petrece pe pârtie. Sesizează şi are de comentat la orice căzătură, la orice mişcare deosebită a vreunui schior sau plăcar, la orice combinaţie vestimentară şi cromatică pe care aceştia o adoptă.

cultura

Vara culturală la Alba Iulia

Vreau să vă supun atenției trei evenimente lăudabile care se desfășoară în viitorul apropiat în Cetatea Marii Uniri.

1. Festivalul Dilema Veche 2016. În perioada 30 iunie – 2 iulie, invitați de seamă ne fac cinste prin prezența lor în Cetatea Alba Carolina. Sub denumirea de Plăcerile Vieții, debutează la Alba Iulia, prima ediție a Festivalului cultural Dilema Veche. Albaiulienii și turiștii se pot bucura de un festival care aduce în prim plan oameni de cultură însemnați din domenii precum literatură, film, teatru, muzică sau arte plastice. Vor avea loc concerte live de muzică cu Sarmalele Reci, Cargo, The Mono Jacks, Celelalte Cuvinte, Adi Bărar Blues Band, Toulouse Lautrec, Speack Floyd și Alexandru Andrieş, proiecții de filme prezente la TIFF 2016, sporturi în aer liber, cafenele cultrale, ateliere de gătit, concert de muzică medievală, concert cu vioara Stradivarius, dans contemporan, vernisaj foto în aer liber, piesa de teatru “Felii” cu Ofelia Popi. Printre invitați se numără și Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Cătălin Ștefănescu, Mircea Dinescu sau Cristi Puiu. Programul complet al evenimentelor îl găsiți pe pagina oficială de Facebook a evenimentului.

2. Festivalul Internațional de Teatru “Povești”. Aflat la a VI-a ediție, festivalul care se desfășoară în perioada 5 – 9 iulie aduce în fața pasionaților de teatru piese destinate publicului de toate vârstele. Vor fi puse în scenă reprezentații pentru copii și adulți ale teatrelor din însemnate centre culturale din țară – București, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Sibiu, Galați, dar și de peste hotare. La Casa de Cultură a Sindicatelor, Casa de Cultură a Studenților, Teatrul de păpuși “Prichindel” și Alba Mall, pe lângă piesele de teatru vor mai avea loc expoziții de caricatură și păpuși, ateliere de creație teatrală, lansări de carte și concerte de muzică. Programul întreg al evenimentelor de la Festivalul de teatru “Povești” îl găsiți aici.

3. Parc Fit – parc de fitness în aer liber. Fundația PAEM Alba și Primăria Alba Iulia iau startul în competiția Raiffeisen Comunități, lansată de către Raiffeisen Bank, și propun construirea unui parc de fitness pentru albaiulieni. Proiectul lor poate fi câștigător dacă adună voturi suficiente până în 30 iulie. Un întreg parc poate fi dotat cu aparate performante de fitness astfel încât să se poată bucura toți albaiulienii, de toate vârstele, de aer curat, mișcare și sport. Dacă îți place proiectul propus, ți se pare util și crezi că are șanse de reușită, te invit să-ți faci cont și să-i acorzi un vot aici. Mai multe detalii despre acest proiect poți citi pe pagina oficială a primăriei Alba Iulia.

simona tone - formatie de nunta

Cum sa iti alegi formatia de muzica de la nunta ta

Ziua nuntii e clar ca devine cea mai importanta zi pe o vei trai in viata ta. Pregatirile pentru ziua respectiva incep in primul rand prin alegerea restaurantului, caci, nu-i asa, invitatii trebuie sa aiba loc pentru dans, dar si sa fie serviti cumsecade si cu cele mai bune bucate. Dupa stabilirea restaurantului, urmeaza alegerea formatiei care va incanta atmosfera in ziua si noaptea marelui eveniment.

Iar daca ai mai fost pe la astfel de evenimente si stiai ca urmeaza sa faci si tu marele pas in viata, cu siguranta ai fost atent la toate formatiile de muzica nunti si poate ca una ti-a ramas in minte. Ti-a placut cum a cantat valsul miresei, muzica usoara, dar si cea populara. Nu ramane decat sa contactezi respectiva formatie, luand numarul de contact de la mirii la a caror nunta a cantat formatia respectiva.

In schimb, daca nu ai fost la multe nunti si nu stii ce formatie sa alegi, daca esti de la malul marii, sa dam un exemplu, intreaba-ti prietenii ce au fost in ultima perioada pe la petreceri de nunta ce formatie de nunta a impresionat cel mai mult.

Dupa ce ai cules cateva nume de formatie, nu iti mai ramane decat sa te intrii pe internet si sa accesezi arhicunoscutul Youtube pentru a asculta cateva melodii live de la nunti in care presteaza formatiile respective. Internetul fiind la indemana oricui, cu siguranta vei gasi urcate cateva clipuri cu formatiile recomandate.

Dupa ce ai ales una dintre cele notate, este cazul sa iei legatura cu membrii formatiei sau cu cel care se ocupa de contacte. Trebuie sa stabilesti clar cateva aspecte. In primul rand, ca iti vor canta absolut toate melodiile pe care le doresti. Exista cateva melodii de nunta care sunt ca un fel de obligatie in a fi cantate la orice petrecere de casatorie, iar respectivele cantece trebuiesc cunoscute.

In plus, daca stabilesti programul serii si incluzi melodii pe care formatia respectiva nu le cunoaste, asigura-te prin contract ca le vor invata si ca in seara nuntii respectivele melodii se vor auzi in restaurant si ca vor incanta persoanele aflate la nunta. Daca nu se conformeaza asupra acestui fapt, si daca ai trecut in contract clauze specifice, atunci din pretul fixat poti scadea o suma la care s-a ajuns din start la un acord. Dar daca este o formatie de nunta profesionista, cu siguranta se va tine de cuvant si va invata melodiile respective.

Ca veni vorba de pret, trebuie stabilit si acesta. Dar inainte de a lua contact cu formatia respectiva si de a discuta despre programul zilei de nunta, informeaza-te pe „piata” care este onorariul primit de catre o formatie care presteaza o seara intreaga la o petrecere de nunta. Daca te duci cu un entuziasm prea mare si mentionezi faptul ca esti incantat de cum canta, s-ar putea ca pretul cerut sa fiu unul cam mare. De aceea, nu te du cu foarte mare entuziasm, impune din start cerintele tale si in final intreaba-i ce pret doresc pentru viitoarea munca prestata. Daca exagereaza cu pretul, tu vina cu mentiunea ca stii ca la o nunta au cantat pe bani mult mai putini. In acest caz, trebuie sa fii bun negociator.

In final, daca ati cazut de acord, semnati contractul si… „casa de piatra”!

sanatate

Unde se duc banii mei din sanatate?

Ca să te internezi la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Brasov, trebuie să urmezi volens-nolens o aventură. Una care face corect nişte paşi, dar destul de complicată, astfel încât ţi se pune pe ochi când ştii că trebuie să te ocupi de aşa ceva.

Ieri a trebuit să fac un bilet de internare pentru mama, la cardio. Ei bine, biletul de internare nu se face la Cabinetul de internări din spital, ci e nevoie de o trimitere specială din partea medicului specialist, care te primeşte pe secţia lui.

Medicul specialist, având program la Policlinică în ziua respectivă, trebuie să te duci acolo pentru a-ţi face biletul de trimitere, să aştepţi într-o înghesuială incredibil de duhnitoare pe holul de la etajul I, imaginându-ţi, pe bună dreptate, că fiecare minut pe care îl petreci acolo durează cam  cât cinci veşnicii luate câte patru.

Nu despre asta însă vreau să scriu, ci despre starea fizică a Policlinicii de pe Muşeţelului, mutată aici după înfiinţarea sectiei de neurologie de la Spitalul Judeţean. Nu mă interesează cine o finanţează (Spitalul de Urgenţe a trecut în “patrimoniul” Consiliului Judeţean, implicit Policlinica), cine sau cum se fac proiectele de reabilitare, cine se ocupă efectiv de ele sau cine face lucrările.

Ideea principală e că această policlinică arată jalnic since `96, adică de pe vremea când am început eu să bătătoresc aleile oraşului şi să umblu după scutiri cu viroză resp. de la doctoriţa care a preluat la grămadă tot liceul. Nu s-au schimbat foarte multe de atunci.  Ba aş putea jura că nu s-a schimbat absolut nimic.

Pentru că:

– nu are SĂLI DE AŞTEPTARE: toată lumea stă pe coridor, care are cam un metru şi jumătate lăţime, medicii se înghesuiesc printre pacienţi, în caz de vreo urgenţă, e jale. Într-un spaţiu atât de redus, e imposibil să nu iei vreo viroză, sa nu prinzi vreun muc cu inscripţii transmisibile ori să nu calci pe cineva pe picioare. Imaginaţi-vă că, dacă staţi pe scaunele de plastic, generaţia 98, trebuie să-ţi bagi picioarele pe sub corp în momentul în care trece cineva prin faţa ta, atât de îngust e spaţiul.

– există un singur ghişeu de unde poţi lua bilet de ordine, pe hârtie, fară computere, fără baze de date, fără sală de aşteptare, fără aer, fără loc, la care se adaugă, by default, nervii doamnelor care te servesc şi câte-o împuţiciune înflorată ce parfumează ambianţa. În cazuri fericite numai una!

– sălile de primire ale pacienţilor au bileţele cu numere scrise cu pixul – Sala X (atenţie, suntem în 2011) şi lipite de uşa de lemn-ce-n-a-auzit-în-viaţa-lui-de-termopan, au o aparatură veche de peste 20 de ani, scaune din placaj, cu picioare de fier, cum aveau crâşmele pe vremea răposatului, birouri pe care scrie “Inventar 1975″, fără neam de  calculatoare. Nici măcar un 4-86.

– biroul doctorului – dulap pentru dosare, an 1970, lipit cu scoci pe margini, din placaj exfoliat, apăsat de trecerea anilor, sub greutatea fişelor cu pacienţi, scaune de crâşmă, ca în antecameră, birou de 30 de ani, acelaşi placaj exfoliat, fără calculator, fără să vadă vreodată parchet de orice fel, masă pentru bolnavi cu aceeasi muşama pentru picioare ca acum 15 ani, maro si roasă pe mijloc.

– geamuri – se închid doar cu slujbe, lemn umflat, primitor de vânturi iarna şi de zăpuşeală vara.

– calorifere – cretacic.

– aparatură de consultaţie (EKG pentru care NU SE GĂSEŞTE o curea nu ştiu de care nicăieri), masă pentru bolnavi primită de la ajutoarele din 90, suport de perdea care acoperă goliciunea pacientelor făcut din tevi de fontă, revopsit de 143 de ori, îndoit, deformat, strâmb din născare, mare cât măgaru-ntre oi, de ocupă jumătate de cameră.

– zugrăveală? Tavan alb, pereţi îmbrăcaţi în faianţă albă, de sus până jos, ca la spitalul de boli psihice. Cică acolo a fost odată o baie. Bine că n-au lăsat şi WC-ul în mijloc, dacă tot s-au gândit să lase faianţa.

Cam aşa şi mai rău se prezintă Policlinica din Brasov. Practic te întorci înapoi în timp cu cel puţin 20-25 de ani. Destul de des ţi se întâmplă lucrul ăsta în Romania, dar parcă doare prea tare când starea de fapt există şi se perpetuează într-o instituţie în care mergi pentru că eşti bolnav, iar preţul sănătăţii e greţos de mare când priveşti fluturaşul de salariu.

Deci dacă mi se ia un milion de lei în